Deci,broasca…
May 11, 2008Era in februarie 2002 sau 2003.In preajma zilei mele de nastere. (Apropo detest sa ma sarbatoresc!Nu am facut-o niciodata!) Eram prin casa si jucam FIFA cand am primit un telefon de la colega mea Simona Ghita. “Vino repede pana la Universitate ca trebuie sa-ti dau ceva!” “Ce sa-mi dai draga?Buna ziua?” “Nu draga!Vino!” M-am urcat intr-un taxi (n-aveam masina pe vremea aia) si dus am fost.Ajung la Universitate si ma indrept cu pasi repezi spre libraria Eminescu. (Acum e un Kenvelo acolo…Da-o-n mortii masii de cultura!).O zaresc pe Simona cu o cutie mare de carton in mana.Ce-o fi?Zambetul ei sagalnico-pervers imi dadea fiori! (mama ce stil de povestire am!) Soc si groaza!In cutie zacea o broasca testoasa!Nu de-aia mica de acvariu!Una mare cat un caine mic! (ce comparatie cretina) N-o mai lungesc!Am dus-o acasa cu o frica teribila!Am rasturnat-o din cutie caci mi-era frica sa pun mana pe ea si am lasat-o pe gresie langa calorifer.Unde am lasat-o acolo a ramas.Ce nu stiam eu in clipa respectiva era faptul ca animalul preistoric tocmai se afla in stare de hibernare.Auzi a dracu’!Ca ursii!
Ii puneam din cand in cand cate o bucata de salata sau oleaca de paine.Scotea capul si manca intr-o scarba ancestrala aruncandu-mi priviri pline de ura.Asta s-a intamplat timp de 2 saptamani.
Intr-o buna zi,ajung acasa si observ cu o stupoare vecina cu nebunia ca aratarea lipsea de la locul ei!SE MISCASE!!!In secunda doi eram cocotat in varful patului incercand sa gasesc modalitati de a ma salva.Prin camera dare de rahat amestecat cu pipi!O zaresc!!!!E sub birou!!!Merge!!!!Merge spre pat!!!Va jur!Aveam impresia ca alearga desi drumul l-ar fi strabatut intr-o juma de ora…
Solutia de avarie gasita a fost sa arunc o patura peste ea,sa fac patura sac si s-o arunc in cada.Am dat drumul la apa gandindu-ma ca va inota dar cu cat nivelul se ridica cu atat atat crestea si ingrijorarea din ochii ei.Mi-am dat seama (sunt un tip cu reale capacitati,inteligent,dragutz,caut doamna/domnisoara din Fetesti si imprejurimi) ca nu e broasca de-aia de inoata prin rauri,mari si oceane si ca trebuie sa fac ceva urgent.Am luat-o (da,cu mAINILE!!!!) si am scos-o!
Intr-un final,un medic m-a lamurit ca daca am de gand s-o tin pe gresie e ca si cum as condamna-o la moarte.ca pe gresie e frig si astea sunt sensibile la ochi.Daca stau in curent li se umfla ochii.Am rezistat tentatiei de a o vedea cum se transforma in melc si am daruit-o uneii rude.In prima seara petrecuta la ruda respectiva a mancat 1 kil de carne de vita.Atunci am aflat si eu ca e carnivora!!!Deci am stat cu salbaticia in garsoniera atat timp!!!Puteam s-o mierlesc!
GATA!
PS- Azi am frecat menta mai toata ziua cu Parvu.Am umblat de nebuni amandoi.Ba prin targul de masini Vitan,ba ne-am mai intalnit cu lume etc.
PPS- Mihnea are dreptate!Nici mie nu-mi place blogul meu! (Si apropo Mihnea,azi nu m-am c..at!)
PPPS – Va pup,va iubesc si va respect!
PPPPS – Scuzati eventualele greseli gramaticale dar sunt cam obosit!
mai mihai…sa nu-ti mai iei vreun animal vreodata!
) povestea asta e criminal de haioasa! dumnezeule, cum sa te temi de o broasca testoasa?!?!?! =)) si hotnews: kenvelo ala s-a desfiintat curand, de vreo 2 saptamani. acum e acolo o galerie de arta contemporana cu tema “lumea a 3a”. deci cultura a invins pana la urma! pup
deci, am revenit
nu a falimentat-o? broasca… la cat manca.. sau mananca? mai traieste sau a tras=o curentul 
?
Nee,da tu chiar traiesti pe muchie de cutit
.Viata ta e o aventura 
.Si eu am o broasca testoasa(culmea si ea carnivora) si dupa ce am citit ce ai postat am cam inceput sa ma uit chioras la ea 
(Ai un stil de a scrie Zaharia Stancu;transmiti,in acest caz groaza fatza de salbaticiune:P).Ideea cu playlistul tau nu e rea deloc.
(na ca am dreso).
Si blogul ar trebuii sa ti placa macar pentru ca e rosu.Nimeni nu a spus ca nu-i place blogul….ci doar sunt unii care vor detalii mai intime
Te pup,te iubesc si te respect,Andreea:D .
foarte tare povestea.esti un dragut ca te-ai tinut de cuvant si ai scris:)
te pup
Haioasa povestioara , “sanatos” umorul tau , cantecul ma duce cu gandul la o perioada frumoasa dar printre aceste randuri se strecoara si nitica aroganta si plictiseala:(.Sa mai scrii,poate ajunge sa-ti placa intr-un final si.. sunt convinsa ca Internet exista atat in imprejurimi cat si in Fetesti:)):p.Numai bine!
aaa!!! Te pup, te iubesc si te respect.(O data imi permit si eu sa inchei asa)
Eu am avut o singura experienta casnica legata de broaste testoase. Credeam ca a fost cea mai tragica experienta traita de o testoasa pe taramul omenesc. Incep sa ma indoiesc…:)
Il chema Mambo.Si eu eram inca neacomodata cu lumea oamenilor mari.L-am gasit in timp ce orbecaiam pe langa niste rampe, plin de ulei de motor. L-am luat acasa si…L-am curatat.Cred ca a fost cea mai mare proba de rabdare din partea lui…am incercat apa, spirt,apa calda cu sapun…norocul lui ca nu mi-au venit si alte idei. Gratia divina nu i-a suras,tata era in alarma si venea abia dimineata. Cand s-a intors insa, l-a gasit pe Mambo plutind in cada.Pentru o testoasa de marimea lui( avea carapacea cam cat o farfurioara)reusea sa pluteasca. Eram atat de incantata ca inoata incat ii umplusem cada. Trebuie sa fi amortit de la atatea tururi pe langa peretii lunecosi. Dar, in mare, am descoperit ca tolera apa destul de bine.O nimerisemdeci, mai mult din greseala,iar tinand cont de faptul ca flamanzise aproape o zi, arata rezonabil(nu ca nu i-as fi insirat jumatate din legumele din frigider, maruntite pe marginea cazii). Nu ar avea sens sa mai spun cat de repede a gustat libertatea preeriei.. De atunci m-am lecuit de broaste in apartament.. Si se pare ca mai sunt si altii.Tocmai de aceea as inclina,in continuare, spre un caine..poate unul meloman in cazul tau:)
Si eu am avut doua broscute testoase(le botezasem Renata si Cici
),dar au murit dupa un an…mi-a parut rau dupa ele…erau simpatice mai ales cand se jucau:).Acum am doua cateluse,pe Isha(o dobermannita maaare…cand dormim ne impingem una pe alta cateva minute dupa care ne imbratisam 
) si pe Bury(o teckelita care nu face altceva decat sa doarma toata ziua 
)
stii…mai m-am gandit(in clasicul stil fulga). am ajuns asadar la concluzia ca virgula contrar parerii multora, esti perfect apt pentru a poseda un animal de casa (scuze, ceva din felul in care am folosit verbul “a poseda” ma intriga). adica, hei, dupa ce soarta te-a izbit cu creierii de atatea experiente ce pot fi cu usurinta incluse in categoria “cum era eu sa mor in moduri a caror penibilitate depaseste imaginatia multora”, cred ca meriti sa ai langa tine un animal care sa nu-ti mai faca atatea probleme, o fiinta mica si adorabila si pufoasa si si si… m-am gandit la o omida (o dovada in plus a faptului ca natura se cam afumase cand m-a inzestrat cu virgula capacitatea de a gandi). asta cred ca te-ar face fericit. si am zis toate astea doar ca sa pot incheia cu “vezi, fericirea chiar creste in copaci” (a nu se intelege ca exista un copac de omizi sau ceva de genu…chiar, cum s-ar numi..omid? omidar?)
offff…ti-as fi luat-o eu…cred ca era foarte simpatica, chiar si fara ochii umflati…
cred ca m-am indragostit….8->
Join the club
:-B .
:->
Sunt la serviciu, cu o salata in fata, si rad asa de tare ca s-ar putea sa cad sub birou. nu ai idee cat am lungit salata in tema ca sa pot citi cat mai mult din blogul tau. Cred ca imi mai comand ceva…:D
Te pup
iti multumesc pentru povestile pline de haz ce-ti ies din taste, chiar daca pentru mine, azi, este aceea zi in care ma simt singura mai mult ca oricand, posturile tale, inclusiv acesta cu monstrul din alte timpuri mi-au adus zambet pe fata-mi schimonosita de plictis.
astept cu nerabdare conferinta de diseara, sunt curioasa cum o sa decurga…
A rămas şi librăria. Kenvelo doar îi “ia faţa”. Aşa că te poţi duce în continuare la şoping de cărţi în zona Universitate! “dă-o-n mortii masii de cultura” rămâne totuşi valabil.
keep walking!
mai, e 3 fara 10 noaptea. adica dimineatza..of nu conteaza. adevarul e ca era musai sa iti scriu, ca altfel ma zvarcoleam in pat si nu puteam sa dorm:)) de vreo 3-4 ore citesc pe blogu tau. am luat-o ca tot omul, cu susul in jos, adica cu posturile recente, si dupa vreo 2 ore am inceput ca o iau ca neomu, cu posturile de la inceput. asa am ajuns sa iti citesc blogu ca pe o carte. nu, stai linistit, nu te pupincuresc. nici n-am sa-ti zic ca esti genial, imposibil de nebun, si necesar de amuzant. mah..ce sa zic…mai vorbim, ca acu ma duc la somn.:D
Foarte tare povestea cu broasca…
Cred ca acum nu mai ai timp sa scrii atatea “prostioare”. imi place ce citesc,de aceea am inceput sa citesc posturile mai vechi… sa mai las cate un comment, chiar daca nu o sa le citeasca nimeni.
Pupici.
mi-ar placea la nebunie sa te intalnesc si sa am ocazia sa vorbim.
cu dag,
Elena
De ce detesti sa fii sarbatorit?
Eu ador asta!
Pe 11 este ziua mea si am party in doua transe.:))
Pupici!